Speranţa de viaţă este un alt indicator principal, care exprimă în mod sintetic starea de sănătate a populaţiei, în raport cu anumiţi factori ce privesc nivelul de trai, alimentaţia, locuirea, asistenţă medicală, stilul de viaţă, nivel de educaţie etc. Ţara noastră are cea mai mică speranţă de viaţă din Uniunea Europeană, respectiv de 78.7 de ani la femei şi 71,4 ani la bărbaţi. Media Uniunii Europene indică o speranţă de viaţă de 83,6 ani la femei şi de 78,1 ani la bărbaţi (date din 2014). Trăim în medie mai mult, dar speranţa de viaţă sănatoasă este în scădere. Pentru a evalua structura şi dinamica naturală a populaţiei sunt relevanţi şi alţi indicatori, precum mortalitatea infantilă, rata totală a fertilităţii, raportul dintre emigraţie şi imigraţie, numărul căsătoriilor şi rata divorţurilor.

În România, scăderea natalităţii este legată şi de migraţia masivă a populaţiei în alte ţări, în căutarea unui loc de muncă. Plecarea tinerilor afectează negativ numărul de nou-născuţi şi diminuează semnificativ potenţialul antreprenorial al ţării, ştiut fiind că acesta este asociat mai ales cu populaţia tânără. Îmbătrânirea demografică, pe un fond de scădere generală a populaţiei, ridică probleme dificile pentru sistemul de pensii şi sistemul de protecţie socială.