Domeniul Cercetare, tehnologie, inovare se referă, în principal, la capacitatea organismului social de a-şi îmbogăţi constant baza de cunoaştere, de a genera cunoştinţe noi şi inovaţii în tehnologie şi în viaţa economică. Ca importanţă, domeniul se află la confluenţa tuturor vectorilor de dezvoltare, alimentând sursele de competitivitate ale economiei şi schimbările care sprijină creşterea bunăstării sociale. În cazul României, deşi potenţialul cercetătorilor români este unul remarcabil, fapt dovedit prin medaliile şi premiile obţinute de aceştia la Saloanele internaţionale de inventică şi cercetare, acest domeniu este marcat de multe vulnerabilităţi: o slabă coordonare între institutele de cercetare ştiinţifică şi sectoarele productive, alocarea de la buget a unor fonduri insuficiente, investiţiile reduse în cercetare din partea mediului de afaceri, precum şi numărul mic de specialişti care lucrează în cercetare. [Citește mai mult]
Diminuarea resurselor umane din sfera cercetării este legată de mulţi factori, dintre care menţionăm nivelul redus a fondurilor destinate cercetării şi plecarea masivă a studenţilor şi specialiştilor din varii domenii (medici, ingineri, specialişti în IT etc.) în ţările occidentale. Acest fenomen a atins un nivel fără precedent în istoria României. Astfel, România pierde sistematic „materie cenuşie”, pierde elite ştiinţifice şi profesionale, care reprezintă factorii cei mai puternici ai dezvoltării. Cercetarea este parte importantă a Strategiei Europa 2020, iar unul dintre cele cinci obiective majore din această strategie prevede ca 3% din PIB-ul Uniunii Europene să fie investit în cercetare. Sub presiunea noilor tendinţe ale dezvoltării, este de aşteptat că promovarea cercetării ştiinţifice să devină o prioritate strategică şi în România. În cadrul agregatorului, acest domeniu este segmentat în trei subdomenii şi anume: cercetare-dezvoltarea, tehnologie şi dezvoltare economică, şi societatea digitală.
Cercetare-dezvoltare
Tehnologie și dezvoltare economică
Societate digitală
Cercetarea este considerată motorul din spatele dezvoltării economice şi al creării de noi locuri de muncă, cu o influenţă majoră în toate celelalte sfere ale dezvoltării (comerţ, mediu, educaţie, sănătate). La nivel european, componenta de cercetare-dezvoltare este un punct de interes major în strategiile de dezvoltare. Acest subdomeniu cuprinde trei indicatori principali şi şase secundari, care oferă o imagine elocventă asupra cercetării din România, atât la nivel de finanţare, cât şi în ceea ce priveşte resursele umane implicate şi rezultatele obţinute. Astfel, primul indicator principal se referă la cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare ca procent din PIB; al doilea se referă la ponderea cercetătorilor cu normă întreagă pe sectoare de performanţă (procent din forţa de muncă activă), iar al treilea la numărul anual de aplicaţii pentru înregistrarea de patente la Biroul European de Patente. [Citește mai mult]
Unii indicatori secundari se referă la ponderea cheltuielilor pentru activităţi de cercetare-dezvoltare în funcţie de sursa de finanţare (guvern, mediul de afaceri, mediul academic şi organizaţii non-profit) şi, respectiv, la structura cheltuielilor de cercetare-dezvoltare pe sectoare economice. Alţi indicatori secundari ne oferă detalii cu privire la situaţia resurselor umane din acest sector: procentul de cercetători din totalul personalului angajat în domeniul cercetare-dezvoltare, numărul de cercetători cu normă întreagă, pe sectoare economice, şi numărul de absolvenţi de doctorat la 1.000 de locuitori (aceştia reprezentând baza de selecţie pentru personalul din sectorul cercetare-dezvoltare).
Al doilea subdomeniu are în vedere mărimea şi competitivitatea sectoarelor de vârf din economie, anume sectorul de înaltă tehnologie şi sectorul knowledge-intensive (care se bazează în principal pe competenţele, abilităţile şi experienţa angajaţilor), ca principale sectoare care utilizează şi promovează inovarea, şi care reprezintă vârful de lance al dezvoltării economiei. Indicatorii principali se referă la aspectele cele importante ale acestui subdomeniu: personalul angajat în sectoarele de înaltă tehnologie şi companiile knowledge-intensive, pe ramuri economice şi regiuni; exportul total de produse high-tech, ca procent din total exporturi; ponderea firmelor active în inovare, după clasa lor de mărime, fapt care reflectă robusteţea şi consistenţa dezvoltării economice. Indicatorii secundari aduc informaţii mai detaliate despre factorii menţionaţi mai sus: ponderea personalului angajat în sectorul knowledge intensive (procent din total angajaţi) şi mobilitatea pe piaţa forţei de muncă în sectorul ştiinţă şi tehnologie; numărul de întreprinderi din sectorul high-tech, pe sectoare de activitate, şi capitalul investit în industria high-tech; proporţia inovării de produs şi de proces, cifra de afaceri obţinută din inovare ca procent din cifra totală de afaceri pe sectoare economice, întreprinderile inovative ca procent din totalul de întreprinderi.
Societatea digitală reprezintă rezultatul schimbărilor revoluţionare din sfera noilor tehnologii şi mijloace de comunicare. Asimilarea şi promovarea acestor noi tehnologii reprezintă o condiţie fundamentală pentru dezvoltarea unei ţări în contextul actual. În acest sens, Strategia Europa 2020 propune „o agendă digitală pentru Europa”. [Citește mai mult]
Am selectat trei indicatori principali: pătrunderea internetului în gospodăriile din România, ponderea populaţiei adulte care utilizează regulat internetul şi frecvenţa utilizării internetului pe diverse organizaţii economice şi instituţii publice. Sunt indicatori care ne permit să evaluăm gradul de digitalizare a unei societăţi. Un indicator important este cel care priveşte gradul de dezvoltare a competenţelor digitale ale populaţiei, pentru a putea evalua capacitatea acesteia de a se adapta la evoluţia tehnologiilor digitale de comunicare.
În ceea ce priveşte pătrunderea internetului în gospodării, România a făcut salturi importante în ultimii ani. Nivelul de peste 70% de penetrare a internetului în gospodării este un nivel bun dacă se iau în considerare şi alţi factori limitativi (infrastructura deficitară, mărimea populaţia din zona rurală, puterea de cumpărare a populaţiei ş.a.). Totuşi, societatea digitală are o dezvoltare destul de lentă în România, comparativ cu alte ţări europene. Avem în vedere efortul scăzut al organizaţiilor şi instituţiilor de a se adapta la cerinţele societăţii digitale.
Competența face diferența!
„Proiect cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020“
Utilizarea datelor de pe acest site se face in conformitate cu OGL-ROU-1.0
Conţinutul acestor materiale aferente site-ului nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene.
Întreaga responsabilitate asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine inițiatorilor.
RO
English