O națiune bogată în resurse naturale și independentă energetic poate fi o națiune prosperă. Totuși, existența resurselor și a independenței energetice reprezintă o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru dezvoltarea unei națiuni. Cum pentru țările care își propun să se dezvolte, energia şi resursele naturale sunt premise strict obligatorii, partea cea mai dinamică a lumii de astăzi a ridicat problema producției și procurării energiei şi a extracției, importului sau exploatării materiilor prime drept priorităţi naţionale, cu atenție la posibilele dependențe excesive, precum cea a economiei exclusiv de exporturile ori de importurile de profil. [Citește mai mult]
În cazul României, putem vorbi de două mari etape: cea de dinainte de 1900, în care extracția și prelucrarea internă făceau parte din strategia economică a perioadei și cea de după 1990 (cu închideri de mine considerate ineficiente și de exploatări, privatizări, restructurări etc.), în care s-a dezbătut tot mai mult problematica eficientizării sectoriale, fără ca această preocupare îndreptăţită să fie corelată cu o strategie clară de dezvoltare.
Energia și resursele naturale reprezintă unul dintre domeniile pivotale ale economiei românești, fiind într-un proces de schimbare continuă după 1990. Analiza indicatorilor specifici ne arată în prezent un tablou de bord nu doar al acestui domeniu în sine, ci și impactul direct al evoluției economice și demografice asupra acestui sector. Astfel, de exemplu, creșterea gradului de independență energetică din ultimii ani se datorează nu doar creșterii eficienței energetice, ci și reducerii consumului pe fondul scăderii populației și al restructurării industriale. Același fenomen îl vedem, de pildă, în cazul consumului de apă din economie (unde apare și factorul diminuării dramatice a ponderii agriculturii). Pe de altă parte, deși România continuă să exporte resurse, în perioade de creștere economică are nevoie să importe, ceea ce arată o lipsă de agilitate a extracției interne.
Plecând de la imperativul utilizării energiei și resurselor naturale în vederea dezvoltării, domeniul este structurat în două subdomenii: energie și resurse naturale. Am selectat indicatori care sunt disponibili şi care permit analize comparative cu țările UE pe serii de timp; în felul acesta, ne putem da seama de starea de facto a României în acest domeniu. În sinteza noastră, au fost luați în calcul numai indicatori specifici dezvoltării economice, cei de impact asupra mediului fiind tratați distinct în cadrul altui domeniu (Mediu și dezvoltare sustenabilă).
Energia în sine nu duce la dezvoltare, însă utilizarea sa poate susține dezvoltarea printr-un plus de eficiență care se propagă în economie, prin generarea de ocupare, prin sprijinirea bunăstării și prin reducerea vulnerabilităților, cu precădere a dependenței de exterior.
Producția primară de energie a României se situează în prezent la cca. 70% din volumul din 1990. Este un proces care se cere corelat cu scăderea consumului intern (55.8% în 2015 vs. 1990), declinul demografic și creșterea preocupării populației pentru eficiența energetică (sectorul rezidențial consuma în 2015 cu 31% mai puțină energie decât în 1990), reorganizarea, restructurarea și eficientizarea industriei (care consuma în 2015 numai 25.55% din energia utilizată în 1990), reducerea ponderii agriculturii în ansamblul economiei (consumul de energie din acest sector era în 2015 la 41% din nivelul din 1990). [Citește mai mult]
Mixul energetic al României se află într-o modificare constantă începând cu 1990, principalele schimbări fiind reducerea producției de energie din gaze naturale la 40% din cantitatea din 1990 și la 80% din cantitatea din 2000, creșterea producției de energie nucleară cu 113% în 2015 față de 2000 și a celei de energie regenerabilă cu 44% în același interval.
În același timp, România este una dintre puținele țări aproape independente energetic (dependență energetică de exterior în 2016: 17%, ceea ce o situează pe locul 5 în UE (numai Norvegia – exportator net de energie, Estonia, Danemarca și Islanda fiind mai puțin dependente de exterior). O asemenea situaţie este favorizată de nivelul producției primare de energie, de scăderea consumului specific, precum şi de creșterea eficienței energetice. România urmează, totodată, trendul deja vizibil în restul țărilor din regiune, de diminuare constantă a numărului de locuri de muncă în sector și de creștere a cheltuielilor cu energia ale populației (care au ajuns la același nivel de pondere în totalul cheltuielilor ca media UE).
Subdomeniul conține următorii indicatori principali: dependența energetică; consumul intern brut de energie și structura consumului de energie; producția primară de energie și structura acesteia; cheltuielile cu energia ale populației; total salariați în extracția minieră, de petrol și gaze și în producția de energie.
Capacitatea unei națiuni de a transforma bogăția de resurse naturale în bunăstare depinde de o varietate de factori și sunt foarte multe cazuri în care țări foarte bogate în resurse nu au reușit să le valorifice eficient pentru binele general. Concluzia se impune: simpla deținere de resurse nu este suficientă pentru bunăstarea unei națiuni.
În 2016, valoarea producției din minerit și extracție din cariere a crescut în România cu 23% comparativ cu 2000, iar valoarea adăugată din domeniu a crescut în 2016 cu 31% comparativ cu 2000. În perioade de creștere a producției, extracția națională nu poate susține și consumul intern, ceea ce duce la importuri de completare. De altfel, în ultimii ani, importurile de resurse au fost, în general, mai mari decât exporturile. România a importat mai multe resurse decât a exportat în 2016 (în volum), astfel: importuri mai mari decât exporturi cu 66% de resurse metalifere, cu 170% de resurse nemetalifere și cu 150% de resurse fosile. Exporturile de resurse metalifere ale României au fost mai degrabă constante în perioada 2000-2016, iar volumul exporturilor de resurse nemetalifere și fosile a fost mai degrabă sinuos în perioada 2000-2016. Valoarea producției de prelucrare specifice, bazată atât pe resurse interne, cât și importate, a fost în creștere constantă în această perioadă, la fel și valoarea adăugată a acesteia. [Citește mai mult]
Comparativ cu anul 1990, suprafața de păduri pentru furnizare de lemn din România a scăzut cu 17.6% în 2015, ceea ce reprezintă cea mai mare reducere din regiune (la nivelul UE, suprafața similară a crescut cu aproape 2%, iar în cazul Ungariei, de exemplu, a crescut cu 16.21%). Aceste date explică creșterea volumului producției naționale de mobilă cu 67.9% mai mult în 2017 comparativ cu 2008.
Diminuarea suprafețelor irigate, restructurarea sectorului industrial și declinul demografic se văd, de pildă, în evoluția utilizării resurselor de apă din economie (inclusiv gospodării): în perioada 2000-2015 acestea au scăzut în toate țările din regiune, însă cea mai mare diminuare, de departe, s-a înregistrat în România (75.6%).
Subdomeniul conține următorii indicatori principali: exporturi și importuri de resurse naturale metalifere, nemetalifere și fosile; extracția de resurse naturale metalifere, nemetalifere, fosile, de petrol și gaze naturale; resurse de apă utilizate în economie (inclusiv gospodării); total păduri pentru furnizare lemn.
Competența face diferența!
„Proiect cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020“
Utilizarea datelor de pe acest site se face in conformitate cu OGL-ROU-1.0
Conţinutul acestor materiale aferente site-ului nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene.
Întreaga responsabilitate asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine inițiatorilor.
RO
English
