Indicatorul principal al domeniului se referă la populația din mediul rural (% raportat la totalul populației). În acest domeniu, conform datelor statistice din 2016, România se situează pe antepenultimul loc în Uniunea Europeană (45,25 %)după Slovenia (50,37%) şi Slovacia (46,53%) însă pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte numărul total efectiv de locuitori domiciliaţi în mediul rural. Continuarea procesului de urbanizare reprezintă o condiţie esenţială a modernizării României şi a îmbunătăţirii calităţii vieţii. Imediat după 1990, am asistat la o creştere a populaţiei rurale; ulterior, acest proces s-a inversat, populaţia din mediul rural continuând să scadă ; scădere care se datorează în parte migrației unei părți către mediul urban, sau către alte țări ( populația activă). Acest proces migratoriu a accentuat însă o tendinţă nefavorabilă, anume îmbătrânirea severă a populației rurale.

Indicatorii secundari vizează identificarea nivelului de acces la serviciile sanitare ( în special la serviciile specializate de bază), la electricitate ( pe baza criteriilor fundamentate de către Banca Mondială). Pentru a stabiliza cu deosebire populaţia tânără în mediul rural şi a limita aria sărăciei, este fundamental să fie create noi locuri de muncă, proces care nu poate fi finalizat fără un anumit grad de extindere a activităţilor industriale în mediul rural.