O componentă esențială a guvernării este reprezentată de modul în care cetățenii ajung să se raporteze la diverse instituții ale puterii și la actorii politici. O guvernare democratică presupune existența unui parteneriat între stat și cetățeni, deschidere și încredere reciprocă.

În acest acest punct se realizează legătura dintre „guvernare” și „capital social”, definit prin încredere interpersonală, încredere în institutii, rețele sociale de utilitate și rețele de solidaritate, participare civică și politică. În literatura științifică s-a dezbătut ideea unei relații cauzale între capitalul social și dezvoltarea economică; cu alte cuvinte, o încredere sporită și existența unor rețele de solidaritate socială active și dense conduc la o cooperare sporită în rezolvarea unor probleme comune, generând astfel bunăstare și dezvoltare. Întrucât și relația inversă poate fi demonstrată, anume faptul că dezvoltarea economică și socială stimulează dezvoltarea capitalului social, se poate spune că influența este reciprocă. Prin urmare, considerăm că există o interdependență firească între guvernare, capital social și procesele de dezvoltare socială. [Citește mai mult]