Subdomeniul analizează și ce anume susține evoluția economică a țării în comparație cu restul regiunii și al Uniunii Europene. Important este ca activitatea economică să fie diversificată şi creşterea să se bazeze pe ramurile în care se produce valoare adăugată sporită, precum industriile de vârf sau sectorul IT. În România, ponderea industriei în PIB a scăzut semnificativ în ultimii ani în favoarea construcțiilor şi serviciilor (de la 49% din PIB, la 23% în 2015), trecând la o structură puternic dependentă de importuri. Astfel, dacă în 1990, PIB-ul României era format din activități cu valoare adăugată brută ridicată (115.81%), în 2013 valoarea adăugată brută a activităților din structura sa era de numai 87.7%.

O altă soluție de stimulare a dezvoltării economice este aceea a sprijinirii exporturilor. Totuși, dependența de exporturi a PIB-ului României (care a urcat ca procent din PIB de la 26% în 1990 la peste 43% în 2017) a crescut în egală măsură cu dependența sa de importuri (de la 12% în 1990 la peste 42% în 2017).

Impulsionarea economiei se face şi prin apelul la împrumuturi externe. Aşa numita „dezvoltare pe datorie” este benefică doar atunci când susține investiții cu efect de antrenare (în infrastructură, de exemplu) și nu un consum alimentat din import, deci care stimulează dezvoltarea în altă parte. Deși România are al treilea cel mai scăzut grad de îndatorare în regiune, are și o medie de creștere de circa 22% pe an, în timp ce investițiile în economie (formarea brută de capital fix) au crescut cu doar 12%.