Subdomeniul analizează și ce anume susține evoluția economică a țării în comparație cu restul regiunii și al Uniunii Europene. Important este ca activitatea economică să fie diversificată şi creşterea să se bazeze pe ramurile în care se produce valoare adăugată sporită, precum industriile de vârf sau sectorul IT. În România, ponderea industriei în PIB a scăzut semnificativ în ultimii ani în favoarea construcțiilor şi serviciilor (de la 49% din PIB, la 23% în 2015), trecând la o structură puternic dependentă de importuri. Astfel, dacă în 1990, PIB-ul României era format din activități cu valoare adăugată brută ridicată (115.81%), în 2013 valoarea adăugată brută a activităților din structura sa era de numai 87.7%.

O altă soluție de stimulare a dezvoltării economice este aceea a sprijinirii exporturilor. Totuși, dependența de exporturi a PIB-ului României (care a urcat ca procent din PIB de la 26% în 1990 la peste 43% în 2017) a crescut în egală măsură cu dependența sa de importuri (de la 12% în 1990 la peste 42% în 2017).

Impulsionarea economiei se face şi prin apelul la împrumuturi externe. Aşa numita „dezvoltare pe datorie” este benefică doar atunci când susține investiții cu efect de antrenare (în infrastructură, de exemplu) și nu un consum alimentat din import, deci care stimulează dezvoltarea în altă parte. Deși România are al treilea cel mai scăzut grad de îndatorare în regiune, are și o medie de creștere de circa 22% pe an, în timp ce investițiile în economie (formarea brută de capital fix) au crescut cu doar 12%.

Antreprenoriatul românesc rămâne vulnerabil la ciclurile economice și cu reale dificultăți de integrare și conectare la sistemul economic general. Companiile românești realizau în 2015 cu 11% mai multă cifră de afaceri decât companiile afiliate altor firme străine, deși numărul acestora din urmă reprezenta doar 6,3% din numărul firmelor românești și angajau 38,3% din forța de muncă angajată de firmele românești. Dificultăți au antreprenorii români și în domeniul inovaţiei; de exemplu, deși are o populație mai mare, România are un număr de două ori mai mic de întreprinderi care activează în sectoare de înaltă tehnologie decât Ungaria (date valabile pentru 2014). La fel, dacă ne uităm la unul dintre cele mai inovative sectoare antreprenoriale din România, IT&C, putem vedea că cifra de afaceri a firmelor din domeniu în 2015 reprezenta 61.29% din cifra de afaceri ai firmelor similare maghiare și numai 33.27% din cea a firmelor poloneze cu același profil. Mai mult, valoarea sa a fost aproximativ aceeași în perioada 2008-2015 (creștere de numai 11.5% în 2015 față de 2008).

Pe de altă parte, cu cât gradul de industrializare crește, cu atât economia se specializează în bunuri cu valoare adăugată mai mare. În România, valoarea adăugată de industrie este într-o scădere ușoară, dar constantă: în 2015 ea a scăzut la 24.4% din PIB, comparativ cu media europeană de 34.9%. Industria noastră este dominată în continuare de alimente și băuturi (22%), urmate de autovehicule (17%) și de produse metalice (10%), ceea ce relevă faptul că România rămâne, în continuare, o economie de prelucrare și nu una de producție, cu sincope și probleme de dezvoltare.

Ponderea consumului gospodăriilor la formarea PIB-ului românesc se situează la un nivel constant începând cu anul 2009, în jurul valorii de 60% - în scădere față de 68% în 2005, ori de 76% în 1998. Acest consum este alimentat nu doar de producția locală, ci și de importuri. Totalul companiilor care activează în comerț în România scăzuse în 2015 cu 18% față de 2007, deși cifra de afaceri a acestora crescuse cu 15.9% în 2015 comparativ cu 2007.

România rămâne singura țară din regiune cu probleme de balanță comercială negativă (aflată, totuşi, într-o scădere semnificativă. România este, alături de Bulgaria, una dintre țările cu cea mai mare dependență a PIB-ului de consum. Totodată, avem cel mai mare deficit de cont curent din regiune, chiar dacă s-a diminuat considerabil. România exportă (față de 1991) produse cu grad de prelucrare mare (echipamente electrice sau mijloace de transport) și produse cu grad de prelucrare redus (metale comune, produse vegetale sau produse minerale).

Cu toate acestea, structura exporturilor românești coincide, în mare măsură, cu cea a importurilor, făcând ca valoarea adăugată netă să contribuie prea puțin la dezvoltarea României. Astfel, gradul de acoperire a importurilor de exporturi era de 98.5% în 2015 – cel mai scăzut din regiune (110.9% în cazul Ungariei, 106.6% în cazul Poloniei, 101.7% în cazul Bulgariei). Creșterea economică accentuată în România continuă să genereze o creștere semnificativă a importurilor, semn că producătorii locali se adaptează mai greu la creșterea cererii interne. Efortul de creștere al exporturilor este însoțit mai mereu de o creștere în egală măsură a importurilor (de tehnologie, de materii prime etc.).

Transportul de persoane este important ca indicator al bunăstării, dar are impact direct și asupra dezvoltării diferitelor sectoare economice ( prin scăderea costurilor cu forța de muncă). Volumul total al transportului de pasageri raportat la PIB, care ne arată în ce măsură acest domeniu contribuie la creșterea economică este în scădere în România, dar se află foarte aproape de media Uniunii Europene. Transportul de mărfuri reprezintă și el un element cheie în dezvoltarea economică a unei națiuni, dar volumul de mărfuri transportate rutier sau feroviar în România se află în scădere semnificativă în ultimii ani, în mare parte din cauza calității infrastructurii, dar și ca urmare a nevoilor mai reduse ale economiei. De exemplu, în 2015 s-a transportat rutier numai 59% din cantitatea de mărfuri din 2009, iar feroviar, volumul transporturilor de mărfuri a fost cu 5% mai mare. Investițiile în sistemul de transport ne permit o evaluare privind calitatea acestuia. În cazul României, aceste investiţii sunt în continuă scădere în ultimii ani: de exemplu, în 2012 România a investit numai 2.32% din PIB în sistemul de transport rutier, comparativ cu 7.70% în cazul Poloniei ori 8.19% în cazul Croației. România investește și mai puțin în sistemul feroviar de transport (raportat la PIB): de opt ori mai puțin decât Polonia, ceea ce poate explica problemele curente privind calitatea acestui tip de infrastructură. În valoare absolută, România a investit în infrastructura de transport rutier în 2015 de 18.72 ori mai puțin decât Polonia.

În economiile moderne, infrastructura de telecomunicații (internet, telefonie mobilă, servere de date etc.) are un rol în creștere. Deși România stă foarte bine la viteza de transfer de date, există probleme în ceea ce privește modul în care este folosită această infrastructură din punct de vedere economic. Astfel, la nivelul Uniunii Europene, România ocupa în 2017 locul 28 în indexul economiei și societății digitale (DESI): rata de digitalizare a economiei, inclusiv a serviciilor publice, și nivelul competențelor digitale rămân scăzute. De exemplu, doar 56% dintre români sunt utilizatori de internet (față de media europeană de 78%) și doar 7% dintre IMM-urile românești realizează vânzări online (comparativ cu media europeană de 17%).