Pornind de la aceste patru componente fundamentale,au fost construiţi cei patru indicatori ( unul principal şi trei secundari) care radiografiază starea acestui subdomeniu.Am ales drept indicator principal indexul producţiei de hrană; este un indicator compozit, care ia în calcul producţia principalelor culturi agricole ( cereale, legume, fructe, seminţe etc.)utilizate în formarea hranei de bază a oamenilor, raportată la preţurile medii de consum înregistrate în anul în care se realizează măsurătoarea statistică. Deoarece era necesară fundamentarea unei baze comune de raportare, a fost aleasă, ca etalon, perioada anilor 2004 -2006 şi a fost stabilită valoarea de 100 unităţi, ca bază de referinţă valabilă la nivel global. Este de precizat faptul că România s-a situat constant în ultimii 20 de ani, în apropierea valorii de referinţă de 100 de unităţi, ceea ce indică un nivel ridicat de stabilitate în asigurarea hranei.

Primii doi indicatori secundari sunt: total exporturi de hrană şi total importuri de hrană. Dacă în 1991 România importa de aproximativ 2 ori mai multă hrană şi produse animale decât exporta, în ultimii 20 de ani acest raport aproape s-a dublat (datorită creşterii exponenţiale a importurilor). În legătură cu cel de-al treilea indicator secundar,indicele deficitului de hrană (care se măsoară în kilocalorii per personă /zi) şi stabileşte diferenţa faţă de valoarea pragului caloric de referinţă pe care un om ar trebui să-l înregistreze într-o zi. Subliniem faptul că România nu raportează informaţii către bazele de date internaţionale, însă ţine cont de situaţia înregistrată la nivel internaţional pentru acest parametru.