În domeniul Mediu și dezvoltare durabilă, prin consultarea indicatorilor cheie monitorizați în cadrul strategiilor europene, se constată o serie de date lipsă la nivelul bazelor de date naționale și internaționale. Astfel, unul din indicatorii de dezvoltare durabilă prezintă o lipsă totală de date (indicele păsărilor comune) iar o serie de indicatori prezintă o lipsă parțială de date (fie sunt doar la nivel de estimare, fie datele sunt incomplete -seriile de date se opresc cu cel puțin cinci ani de zile în urmă - fie sunt structurate într-un mod care nu permite comparația teritorială): resursele de apă dulce pe regiuni, consumul material domestic pe cap de locuitor, balanța de îngrăsăminte pe suprafața agricolă.

Indicele păsărilor comune

Indicele păsărilor comune face parte din indicatorii de dezvoltare durabilă și este calculat considerând valoarea din 1990 ca valoare de referință. La nivel de categorii, este structurat în “Indicele păsărilor comune de fermă” și indicele păsărilor comune de pădure”și acoperă 39 specii de păsări care trăiesc în ferme, respectiv 34 de păsări care trăiesc în păduri, plus alte 94 de specii care depind de habitatul uman (mediul urban, parcuri, etc.). În total indicele acoperă 167 specii, din care sunt selectate cele relevante pentru fiecare habitat și țară. Indicele este relevant pentru că supraviețuirea păsărilor este un indicatori foarte fidel al calității mediului.

Chiar dacă acest indicator are, aparent, o focalizare mai îngustă comparativ cu alți indicatori care au în vedere biodiversitatea și serviciile de ecosistem, prezintă relevanță pentru starea generală a mediului. Supraviețuirea speciilor de păsări este legată direct de starea de sănătate a mediului, iar o valoare scăzută a acestui indice exprimă o stare de degradare a mediului respectiv. Așadar, înregistrarea și publicarea datelor pentru acest indicator ar fi oportună.

Valorile acestui indice arată degradarea mediului prin scăderea numărului de specii de păsări comune (datele sunt disponibile în special pentru speciile de păsări de fermă) (grafic 1).

Grafic 1. Indicele păsărilor comune pentru păsări de fermă. Sursa: Eurostat, variabila t2020_rn130

Consumul material domestic

Indicatorul măsoară cantitatea de resurse investite în economie, măsurate în tone/cap locuitor. Țările în cazul cărora acest indicator este ridicat prezintă un nivel ridicat de exploatare a resurselor pe care le deține. Eficiența exploatării resurselor este monitorizată în cadrul indicatorilor pentru dezvoltarea durabilă.

La nivel de tendințe, după 2010 s-a înregistrat o creștere a consumului material domestic în România (care a devenit astfel una din țările cu exploatare intense a resurselor interne). Nivelul estimat al consumului de resurse în România depășește cu aproximativ 40% media Uniunii Europene (grafic 2). De asemenea, comparând tendințele în măsura în care estimările permit, observăm că, într-o perioadă de șase ani, consumul material domestic a crescut în România, Bulgaria, și (mai puțin) în Danemarca și Suedia.

Grafic 2. Consumul material domestic (tone/capita), 2017 și 2011. Sursa: Eurostat, variabila t2020_rl110.

Resursele de apă dulce pe categorii, pe regiuni

Resursele de apă dulce pe categorii (măsurate în milioane de metri cubi) reprezintă o categorie importantă de resurse din domeniul mediului. În prezent, datele sunt înregistrate pe bazine hidrografice, prezentare care face imposibilă estimarea și compararea datelor pe regiuni. Diferențierea pe regiuni ar reflecta dificultățile potențiale pe care le are populația și economia, astfel încât politicile de dezvoltare regională se se poată raporta și la existența sau inexistența resurselor. De asemenea, diferențierea datelor pe categorii este relevantă pentru a evidenția originea resurselor de apă. Pentru exemplificare, redăm o comparație a regiunilor Spaniei din acest punct de vedere (grafic 3). Pe de altă parte, și datele prezentate de Eurostat sunt publicate doar până în 2010.

Grafic 3. Resurse de apă dulce provenite din precipitații (milioane metri cubi), pe regiuni (Spania, date din 2010).
Sursa: Eurostat, variabila env_watres_r2

Balanța de nutrienți pe terenurile agricole

Indicatorul oferă informații despre amenințarea la adresa mediului în privința surplusului sau deficitului de azot și fosfor pe terenurile agricole (terenuri arabile, terenuri însămânțate cu recoltă și pășuni). Datele sunt structurate pe cele două categorii de substanțe (azot și fosfor). Lipsa azotului și fosforului poate cauza degradarea în fertilitatea solului și eroziunea, în timp ce excesul acestora poate cauza poularea apelor de suprafață și de adâncime, dar și eroziunea solului. Procesul de fertilizare introduce azotul și fosforul de la nivelul solului, în timp ce strângerea recoltelor și înlăturarea rămășițelor contribuie la îndepărtarea acestor substanțe nutritive. Indicatorul face parte din seria de indicatori de dezvoltare durabilă, iar valorile sale sunt monitorizate prin intermediul unor directive europene.

În ceea ce privește datele pentru România, acestea sunt doar estimări și indică o deficiență a acestor substanțe. Deficiența se regăsește într-o măsură mai mare în cazul Bulgariei și Slovaciei și într-o măsură mai mica în cazul Germaniei, Cehiei, Italiei, Ungariei (grafic 4).

Grafic 4. Balanța de nutrienți pe terenurile agricole (2015). Sursa: Eurostat, variabila t2020_rn310