Problematica mediului reprezintă o componentă strategică a dezvoltării durabile; ea are în vedere funcționarea întregului ecosistem în care se dezvoltă societățile, modul în care sunt puse în valoare resursele-cheie (aer, sol, apă, lemn, bogăţii minerale etc.), precum şi impactul pe care diverse activităţi economico- sociale îl au asupra mediului. Prin forţa lucrurilor, această problematică este una de intersecţie (între diversele activităţi şi tipuri de activităţi) precum şi de sinteză, starea mediului reprezentând o rezultantă expresivă a modului în care statele înţeleg să se preocupe de calitatea vieţii generaţiilor actuale şi a celor viitoare. [Citește mai mult]
Protejarea şi conservarea mediului este prin excelenţă o problemă globală, în măsura în care se acceptă faptul că poluarea şi fenomenul încălzirii globale nu sunt limitate strict la o dimensiune naţională. Deşi sursele poluării pot fi identificate punctual în interiorul graniţelor unui stat, consecinţele acesteia se răsfrâng la nivelul întregii comunităţi globale. De aceea, mai ales în cadrul domeniului de mediu intitulat schimbare climatică, prevederile specifice formează obiectul unor tratate şi înţelegeri internaţionale, a unor priorităţi asumate, practic, de către întreaga comunitate internaţională.
Acestea au fost şi premisele de la care s-a pornit atunci când au fost construite cele patru subdomenii: (SD1.) Schimbare climatică, poluare şi calitatea aerului; (SD2.) Calitatea mediului; (SD3.) Utilizarea şi conservarea resurselor naturale; (SD4.) Administrarea mediului şi gestionarea deşeurilor. Subdomeniile menţionate sunt operaţionalizate prin intermediul a 9 indicatori principali şi a 31 de indicatori suport (de importantă secundară în contextul dat). Un criteriu important de selectare a fost alinierea la sistemul de indicatori acceptați și utilizați la nivel internațional, pentru a permite analize comparative. Indicatorii principali şi cei secundari propuşi pentru acest domeniu, datele statistice de care beneficiază, pot reprezenta un punct de sprijin în elaborarea şi promovarea unor politici referitoare la conservarea mediului. Acesta este şi rostul demersului nostru: să contribuie la proiectarea și implementarea unor măsuri/ politici/ reglementări care să creeze cadrul potrivit pentru dezvoltarea durabilă şi minimizarea efectelor negative asupra mediului (de exemplu, gestionarea deșeurilor, numărul și suprafața ariilor protejate etc.). Sistemul de indicatori are un caracter trans-disciplinar, punând în evidența dinamica și interdependența dintre resurse și cadrul natural, sustenabilitatea măsurilor politico-economice și evoluția calității vieții. În acest sens, identificarea și monitorizarea indicatorilor de mediu reprezintă o componentă esențială în fundamentarea strategiilor de investiţii şi de acţiune la nivel local și global.
Schimbare climatică şi poluarea aerului
Calitatea mediului
Utilizarea și conservarea resurselor naturale
Administrarea mediului și gestionarea deșeurilor
Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai serioase provocări de mediu la nivel global. Rapoartele organizațiilor internaționale precizează formele de manifestare ale acestor schimbări: creșterea temperaturii la suprafața Pământului, modificări în cantitatea și frecvența precipitațiilor, nivelul crescut al apelor din mări și oceane, deșertificarea și degradarea solului. Schimbările climatice au determinat o creștere a frecvenței și intensității fenomenelor extreme: uragane, ploi puternice și inundații masive, secetă.
Schimbările climatice sunt asociate cu creşterea gazelor cu efect de seră (cantitatea de dioxid de carbon existentă în atmosferă). Sursa principală a acestora este reprezentată de activităţile industriale şi de transport, precum şi de masivele defrişări, care diminuează capacitatea de împrospătare a aerului. [Citește mai mult]
Calitatea aerului are impact atât asupra mediului înconjurător, cât și asupra sănătății populației. Potrivit Organizației Mondiale de Sănătate, peste 95% din populația urbană europeană este expusă la un nivel de poluare a aerului ce depășește standardele europene. Printre principalii factori care afectează calitatea aerului se numără emisiile de gaze generate de traficul urban. Poluarea aerului continua să afecteze vegetația și ecosistemele, acestea din urmă confruntându-se cu un exces de depozite de nitrogen, o cauză majoră pentru dispariția unor specii. Deși au apărut o serie de reglementări naționale și europene privind reducerea emisiilor de gaze, impactul acestor cadre normative se așteaptă să fie destul de mic pe termen mediu și lung (potrivit estimărilor Comisiei Europene pentru anul 2030 referitoare la spatiul economic european). Subdomeniul este pus în valoare de doi indicatori principali: emisia de gaze cu efect de seră pe domenii de activitate şi emisia de gaze cu efect de seră în sectoarele ESD (un acronim utilizat pentru evaluarea emisiei de gaze cu efect de seră provenind din activităţi nonindustriale şi nonagricole, de exemplu emisia de gaze de seră produsă de transportul aerian).
Subdomeniul de faţă conţine şi patru indicatori suport: poluanţi ai aerului, pe categorii, după sursa de emisie; media anuală a expunerii populaţiei la poluarea aerului cu micro – particule; temperatura medie la suprafaţa solului, precum şi cantitatea anuală de precipiaţii, pe regiuni.
Calitatea mediului natural al unei țări este asigurată de câteva elemente fundamentale, cum ar fi apa, aerul, suprafaţa pădurilor, biodiversitatea. Apa este esențială pentru viață, pentru procesele naturale, pentru activitatea industrială, aşa cum este și un factor climatic important, care susține dezvoltarea ecosistemelor. România deţine toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape marine. Beficiind de o densitate înaltă a reţelei hidrografice, relativ omogen distribuită pe teritoriul său, de aportul Dunării şi al deltei Dunării, ţara noastră se numără printre ţările europene cu un potenţial hidrografic ridicat.[Citește mai mult]
Pădurile au o funcție importantă pentru menținerea calității aerului, dar și o funcție protectivă pentru sol, contribuind la menținerea nivelului de fertilitate al acestuia din urmă. Conform anchetei Comisiei Europene din 2015, 32,7% din suprafața României este acoperită cu păduri, un nivel aflat ușor sub media europeană (36,2%).
În privinţa biodiversităţii, România aduce în Uniunea Europeană un patrimoniu valoros, cu numeroase specii de plante şi animale rare în alte părţi ale Europei. În condiţiile proceselor de schimbare climatică, apar câteva provocări majore în domeniu: accelerarea procesului de erodare a diversităţii biologice, care se reflectă în dispariţia unor specii de plante și animale, fragmentarea habitatelor multor specii, restrângerea sau eliminarea unor tipuri de habitate sau ecosisteme din zonele de tranziţie.
Subdomeniul este evidenţiat prin intermediul a 2 indicatori principali şi 11 indicatori suport, care au rolul de a oferi bună imagine de ansablu asupra ariilor majore acoperite. Indicatorii principali ai subdomeniului calitatea mediului sunt : resursele de apă pe categorii (valoarea medie anuală a acestora), respectiv suprafaţa acoperită cu păduri (din totalul suprafeţei de teren existente la nivel naţional). Indicatorii suport acoperă următoarele arii: calitatea apelor de suprafaţă; resurse regenerabile de apă; cantitatea de apă dulce extrasă pe domenii de activitate; cantitatea de apă utilizată pe categorii; emisia de materie organică; ponderea populaţiei conectate la staţii de epurare a apei uzate, suprafaţa acoperită cu păduri (pe ţări şi regiuni); volumul de lemn pe picior; funcţia protectivă a pădurilor; ponderea tăierilor anuale în creşterea volumului lemnos în păduri, respectiv creşterea anuală brută a lemnului pe picior.
Problematica abordată în cadrul subdomeniului nu se referă doar la modul în care sunt conservate resursele naturale, ci şi la exploatarea optimă a acestora. Astfel, o primă perspectivă este cea legată de modul de utilizare eficientă a resurselor, dintre care, fară a ne rezuma numai la aceasta, cea mai importantă este apă. Referitor la acest capitol se poate preciza că modalitatea de exploatare a apei este relativ deficitară, România situându-se încă sub media Uniunii Europene din punctul de vedere al infrastructurii de bază. O parte din sistemele care aprovizionează localitățile cu apă trebuie să fie îmbunătățite din punctul de vedere al parametrilor bacteriologici, de turbiditate, conţinut de amoniac, nitraţi, fier, ca și din punctul de vedere al tratării deșeurilor deversate în apă (fie de către actori industriali, fie de către gospodării). În acest sens, îmbunătăţirea calităţii şi accesului la infrastructura de alimentare cu apă în majoritatea zonelor locuite, precum şi stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apă/apă uzată constituie una dintre direcțiile strategice ale dezvoltării durabile la nivel național. O a doua perspectivă este legată de evidenţierea situaţiei legate de suprafaţele ocupate de siturile protejate dar şi de cel al suprafeţelor construite ( ambele raportate la totalul suprafeţei de teren existente), ca măsură a conservării eficiente a patrimoniului natural dar şi al dezvoltării urbane sustenabile. [Citește mai mult]
Subdomeniul conţine 2 indicatori principali şi un număr de 8 indicatori suport, cu rol important în descrierea problematicii abordate. Indicatori principali sunt: productivitatea resurselor (descrie eficienţa cu care valorificate resursele, inclusiv prin intermediul consumului casnic), respectiv acoperirea solului pe ţări şi regiuni (gradul de acoperire a solului cu clădiri şi spaţii industriale, ca măsură a nivelului de urbanizare). Indicatorii suport aferenţi acestui subdomeniu sunt: productivitatea resurselor de apă; consumul domestic de materiale; componentele consumului material domestic; suprafaţa acoperită artifical, pe categorii, ca pondere în total, pe ţări şi regiuni; productivitatea terenului artificial; suprafaţa siturilor protejate; suficienţa siturilor protejate desemnate sub directiva UE habitat; cantitatea de pesticide aplicate în agricultură.
Modul în care este gestionată problematica deșeurilor are un impact direct asupra reducerii nivelului de poluare a aerului, apei și solului, prin urmare asupra asupra calității vieții și salubrității; în acelaşi timp, gradul de valorificare a deșeurilor creează surse alternative de energie și chiar posibilitatea refolosirii lor, prin reciclare, ca materii prime. La nivelul acestui subdomeniu, direcția strategică de acțiune vizează dezvoltarea unui sistem de management integrat al deşeurilor prin îmbunătăţirea gestionării deşeurilor și reducerea numărului de zone poluate. Realizarea unui asemenea scop implică un set de acțiuni corelate de prevenire, colectare selectivă, reciclare, valorificare, tratare şi eliminare a deșeurilor. Subdomeniul oferă informații cu privire la importanța acordată de administrația centrală și locală problematicii protecției şi administrării eficiente a mediului. În acest sens, sunt puse la dispoziţie date cu privire la dotarea unităţilor specializate, numărul de angajați, operativitatea cu care sunt reciclate deşeurile etc. Datele raportului Comisiei Europene asupra starii mediului din 2017 aratau că România se plasa pe ultimul loc în Europa în problema gestionării deşeurilor ( având 67 de gropi de gunoi ce trebuiau închise).[Citește mai mult]
Subdomeniul cuprinde trei indicatori principali: generarea actuală de deşeuri, excluzând deşeurile minerale principale; rata de reciclare a deşeurilor municipal, precum şi cheltuieli publice totale pentru protecţia mediului. Primul indicator prinicipal evidenţiază volumul de deşeuri produs de către consumatorii casnici şi cei industriali. Cel de-al doilea precizează procentul de reciclare a deşeurilor municipale produse la nivel naţional, raportat la totalul deşeurilor generate. Cel de-al treilea relevă nivelul cheltuielilor pentru protecţia mediului în sectorul public, raportate la totalul cheltuielilor publice efectuate la nivel naţional. Cei 8 indicatorii suport se referă la: generarea de deşeuri periculoase (pe tip de activitate economică); generarea de deşeuri; volumul anual de deşeuri depozitate raportat la volumul deşeurilor reciclate; volumul deşeurilor colectate ( pe regiuni); producţia anuală de substanţe toxice ( pe clase de toxicitate); cheltuieli cu protecţia mediului pe tip de producători publici sau privaţi; numărul de angajaţi în sectorul de mediu; valoarea adăugată în sectorul de mediu.
Competența face diferența!
„Proiect cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020“
Utilizarea datelor de pe acest site se face in conformitate cu OGL-ROU-1.0
Conţinutul acestor materiale aferente site-ului nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene.
Întreaga responsabilitate asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine inițiatorilor.
RO
English