Pentru acest subdomeniu au fost selectaţi trei indicatori principali, preluaţi din sistemul european de indicatori culturali. Primul se referă la cifra de afaceri a firmelor din sectorul cultural, indicator care măsoară atât volumul producției culturale din interiorul unei țări, cât şi dinamica bunurilor culturale. Al doilea are în vedere comerțul cu bunuri culturale (pondere export/import) în totalul comerţului din Uniunea Europeană, indicator relevant pentru potenţialul de care dispun industriile culturale, dar şi pentru dinamica schimburilor culturale între o țară şi celelalte state membre ale Uniunii Europene. În fine, al treilea indicator se referă la numărul de consumatori culturali înregistrați în sălile de spectacol, cinematografe și muzee.

Bunurile culturale intră în mod inevitabil în acest circuit comercial, se vând şi se cumpără, pe o „piaţă a bunurilor simbolice”. Contribuţia sectorului cultural şi creativ la bugetul unui stat poate fi exprimată şi prin balanţa dintre „exportul şi importul” de bunuri culturale (filme, cărţi, arte plastice, antichităţi, artizanat, produse media etc.). De aceea, producţia culturală şi amploarea vieţii culturale pot fi surprinse prin cei doi indicatori menţionaţi.

Indicatorii secundari privesc în special volumul şi diversitatea producţiei culturale: numărul şi mărimea medie a firmelor din sectorul cultural, pe tipuri de activități, producţia anuală de cărţi şi broşuri sau producția națională de filme. De asemenea, ponderea consumatorilor culturali în totalul populației este un indicator secundar care arată interesul cetăţenilor pentru sectorul cultural şi gradul lor de participare la activităţile culturale. În fine, un alt indicator secundar se referă la ponderea consumatorilor culturali pe internet din total populație, pe tipuri de activități.

Este important să observăm că, sub impactul noilor tehnologii de comunicare, a apărut un nou tip de consumator, care utilizează practici culturale hibride şi combină mai multe tipuri de activităţi pentru petrecerea timpului liber. Sunt consumatori ancoraţi în noul habitat tehnologic şi mediatic (computer, tabletă, telefon mobil etc.), dar care participă simultan şi la activităţi culturale nemediate (citesc cărţi şi reviste, ascultă muzica simfonică, merg la teatru etc.).