Problematica abordată în cadrul subdomeniului nu se referă doar la modul în care sunt conservate resursele naturale, ci şi la exploatarea optimă a acestora. Astfel, o primă perspectivă este cea legată de modul de utilizare eficientă a resurselor, dintre care, fară a ne rezuma numai la aceasta, cea mai importantă este apă. Referitor la acest capitol se poate preciza că modalitatea de exploatare a apei este relativ deficitară, România situându-se încă sub media Uniunii Europene din punctul de vedere al infrastructurii de bază. O parte din sistemele care aprovizionează localitățile cu apă trebuie să fie îmbunătățite din punctul de vedere al parametrilor bacteriologici, de turbiditate, conţinut de amoniac, nitraţi, fier, ca și din punctul de vedere al tratării deșeurilor deversate în apă (fie de către actori industriali, fie de către gospodării). În acest sens, îmbunătăţirea calităţii şi accesului la infrastructura de alimentare cu apă în majoritatea zonelor locuite, precum şi stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apă/apă uzată constituie una dintre direcțiile strategice ale dezvoltării durabile la nivel național. O a doua perspectivă este legată de evidenţierea situaţiei legate de suprafaţele ocupate de siturile protejate dar şi de cel al suprafeţelor construite ( ambele raportate la totalul suprafeţei de teren existente), ca măsură a conservării eficiente a patrimoniului natural dar şi al dezvoltării urbane sustenabile. [Citește mai mult]