Antreprenoriatul românesc rămâne vulnerabil la ciclurile economice și cu reale dificultăți de integrare și conectare la sistemul economic general. Companiile românești realizau în 2015 cu 11% mai multă cifră de afaceri decât companiile afiliate altor firme străine, deși numărul acestora din urmă reprezenta doar 6,3% din numărul firmelor românești și angajau 38,3% din forța de muncă angajată de firmele românești. Dificultăți au antreprenorii români și în domeniul inovaţiei; de exemplu, deși are o populație mai mare, România are un număr de două ori mai mic de întreprinderi care activează în sectoare de înaltă tehnologie decât Ungaria (date valabile pentru 2014). La fel, dacă ne uităm la unul dintre cele mai inovative sectoare antreprenoriale din România, IT&C, putem vedea că cifra de afaceri a firmelor din domeniu în 2015 reprezenta 61.29% din cifra de afaceri ai firmelor similare maghiare și numai 33.27% din cea a firmelor poloneze cu același profil. Mai mult, valoarea sa a fost aproximativ aceeași în perioada 2008-2015 (creștere de numai 11.5% în 2015 față de 2008).

Pe de altă parte, cu cât gradul de industrializare crește, cu atât economia se specializează în bunuri cu valoare adăugată mai mare. În România, valoarea adăugată de industrie este într-o scădere ușoară, dar constantă: în 2015 ea a scăzut la 24.4% din PIB, comparativ cu media europeană de 34.9%. Industria noastră este dominată în continuare de alimente și băuturi (22%), urmate de autovehicule (17%) și de produse metalice (10%), ceea ce relevă faptul că România rămâne, în continuare, o economie de prelucrare și nu una de producție, cu sincope și probleme de dezvoltare.