Acest domeniu se referă la cea mai importantă resursă a unei societăţi: populația, privită în conexiune cu două componente fundamentale pentru politicile de dezvoltare: piaţa forţei de muncă şi calitatea vieţii. Evoluţiile demografice sunt influenţate, în chip direct sau indirect, de o serie de factori economici, sociali, politici şi culturali. Astfel, procesele de tranziţie politică şi economică din ultimele decenii, care au fost însoţite de crize, restructurări şi instabilitate socială, au modificat profund modul de viaţă, mentalităţile, atitudinea faţă de familie şi comportamentul demografic al oamenilor. Pe acest fundal, populația României a scăzut continuu, având ca efect un dezechilibru accentuat în structura pe vârste şi în cea ocupaţională. [Citește mai mult]
Recensământul din 2011 ne-a aratat că, într-un interval de circa zece ani, populația României a scăzut cu aproape 1,6 milioane de persoane. Scăderea demografică a continuat, fiind asociată cu un alt fenomen dramatic: emigraţia masivă a populaţiei din România spre ţările occidentale. De pildă, în cursul anului 2016, din România au continuat să plece cca 200000 de persoane, ceea ce arată că fluxul emigraţiei este departe de a se stabiliza. Rezultatul cumulativ ale acestor fenomene îngrijorătoare este îmbătrânirea populaţiei şi depopularea masivă a României. Când pierzi sistematic capital uman, dezvoltarea este un proces extrem de dificil, dacă nu aproape imposibil.
Având în vedere complexitatea acestei teme, am divizat problematica abordată în trei subdomenii: demografia, piaţa muncii şi calitatea vieţii. Pentru fiecare subdomeniu am selectat un număr de indicatori principali şi secundari, cu scopul de a descrie cele mai semnificative procese demografice şi implicaţiile lor în plan social: rata natalităţii, rata mortalităţii infantile, sporul natural, speranţa de viaţă, gradul de ocupare a forţei de muncă, dinamica emigraţiei, factorii care definesc calitatea vieţii şi percepţia oamenilor asupra condiţiilor obiective de viaţă.
Demografie
Piața muncii
Calitatea vieții
Cunoaşterea indicatorilor demografici este esenţială pentru a descrie şi interpreta starea unei naţiuni. Principalii indicatori utilizaţi în acest subdomeniu ne ajută să construim o imagine cuprinzătoare a proceselor demografice şi să analizăm impactul acestora asupra dezvoltării sociale şi economice a ţării noastre, pe termen mediu şi lung. Indicatorul cel mai important este sporul natural al populaţiei, care pune în balanţă rata natalităţii şi cea a mortalităţii, evidenţiind astfel creşterea sau scăderea naturală a populaţiei. Potrivit datelor furnizate de INS, sporul natural al populaţiei României a fost negativ în luna ianuarie 2018, cu 6.495 persoane, dar situat la jumătate faţă ianuarie 2017 ( 13.704 persoane). [Citește mai mult]
Speranţa de viaţă este un alt indicator principal, care exprimă în mod sintetic starea de sănătate a populaţiei, în raport cu anumiţi factori ce privesc nivelul de trai, alimentaţia, locuirea, asistenţă medicală, stilul de viaţă, nivel de educaţie etc. Ţara noastră are cea mai mică speranţă de viaţă din Uniunea Europeană, respectiv de 78.7 de ani la femei şi 71,4 ani la bărbaţi. Media Uniunii Europene indică o speranţă de viaţă de 83,6 ani la femei şi de 78,1 ani la bărbaţi (date din 2014). Trăim în medie mai mult, dar speranţa de viaţă sănatoasă este în scădere. Pentru a evalua structura şi dinamica naturală a populaţiei sunt relevanţi şi alţi indicatori, precum mortalitatea infantilă, rata totală a fertilităţii, raportul dintre emigraţie şi imigraţie, numărul căsătoriilor şi rata divorţurilor.
În România, scăderea natalităţii este legată şi de migraţia masivă a populaţiei în alte ţări, în căutarea unui loc de muncă. Plecarea tinerilor afectează negativ numărul de nou-născuţi şi diminuează semnificativ potenţialul antreprenorial al ţării, ştiut fiind că acesta este asociat mai ales cu populaţia tânără. Îmbătrânirea demografică, pe un fond de scădere generală a populaţiei, ridică probleme dificile pentru sistemul de pensii şi sistemul de protecţie socială.
Statisticile referitoare la acest subdomeniu pun în evidenţă corelaţiile dintre evoluţiile pieței muncii şi fenomenele sociale, demografice, economice. Indicatorii principali care definesc piața forței de muncă sunt: rata ocupării forţei de muncă şi rata șomajului. Acești indicatori sunt analizaţi în funcţie de următoarele caracteristici socio-demografice: gen, vârstă, mediu de rezidenţă şi regiune de dezvoltare. [Citește mai mult]
Strategia Uniunii Europene și implicit strategia României au în vedere cu deosebire pregătirea şi calificarea temeinică a forţei de muncă, favorizând un model de dezvoltare sustenabilă, bazat pe creșterea coeziunii şi incluziunii sociale. Pentru o evaluare contextuală a parametrilor ce definesc piaţa muncii, datele incluse în agregator ne permit să facem comparaţii între România şi celelalte state membre ale UE, cu deosebire cele din centrul şi estul european.
Alţi indicatori importanţi pentru a descrie piaţa muncii din România se referă la câștigurile salariale, costurile forței de muncă, productivitatea muncii, relația dintre cererea și oferta de locuri de muncă, securitatea locurilor de muncă, educația şi formarea profesională continuă. Indicatorii principali şi secundari ai acestui subdomeniu exprimă gradul de valorificare a capitalului uman de către societatea noastră şi alte ţări. Ei ne oferă date relevante pentru a monitoriza piața muncii, dar şi pentru a proiecta politici adecvate în domeniul educaţiei, având în vedere noile competenţe şi specializări care vor fi solicitate de progresul ştiinţific şi tehnologic.
Calitatea vieții este un concept sintetic în care sunt îngemănate aspecte şi dimensiuni diferite ale vieţii sociale. În abordările contemporane, calitatea vieţii este descrisă şi evaluată prin prisma a două categorii de indicatori. În primul rând, sunt indicatorii care privesc condițiile obiective de trai ale populaţiei, resursele materiale, calitatea mediului de viaţă şi a locuinţelor, nivelul de salarizare, veniturile şi inegalitatea acestora, accesul la utilități şi la infrastructura vieţii contemporane (inclusiv posibilitatea de conectare la Internet). Al doilea grup de indicatori se referă la „bunăstarea subiectivă”, la percepţiile, reprezentările şi aprecierile pe care şi le formează oamenii în legătură cu aceste condiţii obiective de trai, la stările lor subiective, măsurate prin gradul de satisfacţie şi fericire în viaţă, având în vedere şi raportul dintre nivelul aşteptărilor şi condiţiile reale de viaţă. [Citește mai mult]
Prin urmare, în acest subdomeniu sunt cuprinşi indicatori care se referă atât la condiţiile obiective, cât şi la percepţia oamenilor în legătură cu propria bunăstare. Mulţi indicatori care descriu calitatea vieţii au fost abordaţi în alte secțiuni ale agregatorului (de exemplu, PIB/capita constituie un bun instrument de evaluare a bunăstării materiale). Să mai notăm şi faptul că ONU a hotărât ca ziua de 20 martie să fie Ziua Mondială a Fericirii, prilej cu care se dă publicităţii un clasament anual al ţărilor după criteriul fericirii (bazat exclusiv pe măsurarea bunăstării subiective).
Competența face diferența!
„Proiect cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020“
Utilizarea datelor de pe acest site se face in conformitate cu OGL-ROU-1.0
Conţinutul acestor materiale aferente site-ului nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene.
Întreaga responsabilitate asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine inițiatorilor.
RO
English