Între aspectele menţionate, se distinge, prin relevanţă, indicatorul Cheltuieli pentru educație ca pondere din PIB, indicator inclus şi în Strategia pentru educație Europa 2020. Performanţa sistemului de educație se află în directă legătură cu mărimea resurselor alocate şi cu utilizarea lor judicioasă în domenii cum ar fi investiția în resursa umană (la nivel de selecție, competențe şi dezvoltare), modernizarea bazei materiale (infrastructură, dotări, digitalizare).

Analiza acestor variabile, comparativ cu nivelul lor în plan european, dezvăluie mai multe aspecte problematice: subfinanțarea sistemului de educație pe o lungă perioadă de timp (cel mai slab nivel de finanțare la nivelul țărilor din Uniunea Europeană), precum şi lipsa sau reducerea pronunțată a investițiilor materiale în infrastructură (peste două treimi din bugetul alocat educației este cheltuit pentru acoperirea salariilor personalului). Un alt aspect de remarcat este şi finanțarea pe elev/student, al cărei nivel a fost, în ultimii ani, printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Finanțarea publică acoperă peste 90% din volumul finanțării educației, pe toate nivelurile.

O altă parte a indicatorilor din acest subdomeniu se referă la baza materială şi la dotări, care reprezintă o precondiție pentru realizarea unui act educațional de calitate. Aspecte legate de baza materială a educaţiei sunt prezentate extrem de concentrat, întrucât au o relevanță limitată în planul diagnozei de sistem. Deşi sunt disponibile informații cantitative cu privire la numărul de şcoli şi numărul de spații specializate din interiorul şcolilor, nu există informații cu privire la starea acestor spații (sau a clădirilor şi calculatoarelor/conexiunii la internet în general), ori la măsura în care sunt folosite efectiv. Indicatorii se referă, pe de o parte, la numărul unităților şcolare prezentat conform mai multor criterii de clasificare, precum mediul de rezidență sau regiunea de dezvoltare, dar şi la numărul laboratoarelor şcolare.