Ca indicatori principali, s-au selectat rata de inserție pe piața muncii a absolvenților între 20-34 de ani la 1-3 ani după absolvire, dar și reversul fenomenului de integrare, procentul tinerilor din intervalul de vârstă 15-34 de ani care nu sunt incluși în nici o formă de pregătire și nici nu au un loc de muncă. Ambii indicatori sunt importanți și reflectă măsura în care sistemul de educație are rezultate concrete la nivelul integrării absolvenților pe piața muncii, realizând astfel tranziția spre viața de adult.

În ceea ce priveşte indicatorii secundari, trei dintre aceştia s-au referit la educația permanentă: rata de participare a adulţilor (25-64 ani) la educaţie şi formare profesională, rata de participare a populaţiei ocupate în vârstă de 25-64 ani la formare profesională continuă (pe regiuni), şi rata de inserţie pe piaţa muncii a şomerilor participanţi la formare profesională continuă. Tot între indicatorii secundari se regăsesc și doi indicatori care se referă la mobilitate ca parte importantă a formării profesionale, volumul anual de mobilități externe ale studenților și fluxul net al mobilității internaționale a studenților.

Ca tendințe importante identificate, după 2008 rata de inserție a absolvenților tineri pe piața muncii a înregistrat o scădere, dintr-o poziție în care media României era aceeaşi cu a UE (78%). În ceea ce priveşte învățarea permanentă pentru ansamblul populației adulte, datele oficiale raportate plasează România pe ultimul loc în Uniunea Europeană. În fine, tendințele din sectorul migrației temporare pentru studii demonstrează o evoluție pozitivă: după anul 2000, numărul studenților care realizează stagii de mobilitate s-a triplat.